Cugetari

Despre adolescenta

Exista o mare variabilitate individuala in felul in care adolescentii se adapteaza modificarilor biologice (schimbarea formelor corporale, sexualizarea), precum si in modul in care isi revendica situatia lor fata de mediul de viata (familie, scoala, societate etc), o situatie “incerta” intre copil si adult.

Copilul se supune normelor impuse de familie si scoala, isi accepta situatia sa de dependent, adultul se supune normelor socio-culturale ale societatii din care face parte, pe care de obicei le si accepta. In acest mod, comportamentul lor este relativ asemanator de la individ la individ, fiecare miscandu-se in cadrul acelorasi norme. In adolescenta, situatia este putin deosebita. Neincadrat inca in normele socio-culturale ale adultilor, dar depasind biologic si mental normele copilariei, comportamentul sau ia adesea forma de “opozitie”, de “revendicare”, de fapt de afirmare a personalitatii sale in plina desfasurare.

Pornind de la definitia comportamentului ca reprezentand totalitatea manifestarilor exterioare ale “vietii psihice” a individului, incercam sa intelegem complexitatea fenomenelor pe care individul le integreaza in aceste manifestari. Pe de o parte structura biologica (ereditatea, varsta, starea de sanatate, influentele mediului extern pe parcursul perioadelor anterioare si in prezent), pe de alta parte mediul in care se desfasoara comportamentul, societatea din care face parte familia, scoala, mediul socio-cultural, traditiile si legile societatii respective.

Privit la nivel individual, comportamentul adolescentului, cu intregul complex de manifestari de la accesul la viata sexuala pana la conditiile de profesionalizare si culturalizare, este determinat de societate. Acest lucru nu convine totdeauna individului. In apararea “libertatii sale” adolescentul se opune constient sau inconstient, pentru optiuni sigure sau imaginare; actiunile sale pot sa ia forme variate, de la opozitia abia schitata pana la manifestari violente ca fuga de acasa, fuga de la scoala, acte de delincventa.

Motivele pentru care formele de manifestare a opozitiei sunt atat de variabile sunt greu de precizat, dar este sigur ca “educatia” si modul de a reactiona al societatii (familie, scoala, mediu de viata etc.) sunt factorii cei mai importanti, care pot influenta atitudinea comportamentala a adolescentului.

Desi evenimentul biologic este acelasi, modurile de manifestare ale comportamentului sunt deosebite de la o societate la alta, de la un mod de viata la altul mergand ele la actiuni de inadaptare activa sau pasiva (aderenta la mode extravagante, aderenta la grupuri de adolescenti protestatari: hippy, punk etc.) pana la actiuni de participare si creatie, de luare a unei pozitii active politice, sociale si culturale. Daca adolescentul este un fenomen biologic, adolescentii sunt un fenomen social. Bine condus educativ si, mai ales, ocrotit afectiv, “nonconformismul” comportamentului adolescentilor devine un factor pozitiv in formarea personalitatii lui, a spiritului critic si autocritic, a nevoilor de schimburi in evolutia individului si a societatii.