Diverse

Adevarul despre Blokada

Vineri 28 august, am avut intenția să privesc un film care din informațiile mele, este un documentar despre un protest al studenților croați.

Am zis că am avut intenția. Filmul nu  a mai fost proiectat deoarece conform unui punct din regulamentul UBB după ora 20:00 accesul în clădirile UBB este permis doar studenților. Acest punct din regulament a generat  mai multe opinii.

Și a mea:

Fiind și eu prezent la eveniment, nu pot să spun decât că angajații UBB și-au făcut datoria. La momentul în care am ajuns eu, în fața clădirii de pe Kogalniceanu, era adunat un mic grup de oameni, cred eu în jur de 30. Acești oameni erau nemulțumiți de ceva, în treacăt am auzit că accesul în clădirile UBB după ora 20:00 este permis doar angajaților și studenților ce aparțin de universitate. Mi-am scos frumos carnetul de student, după care „am forțat” intrarea în clădire, moment în care am fost oprit de portar și i-am prezentat carnetul. Am fost întrebat unde mă duc și cât stau, am răspuns politicos și la fel de politicos am fost rugat să nu depășesc timpul comunicat. Deci mi-a fost permis accesul în clădire. În clădire am fost informat că filmul nu va mai fi proiectat. Motiv pentru care am părăsit clădirea și mi-am căutat de treabă.

Astăzi, la link-urile de mai sus, am văzut că universitatea dă „cu bocancii în gură”, „s-au purtat abuziv”, „mașină de spălat creiere” etc. Cine? Cum? Unde?

Sunt adeptul principiului că pe unde trece un roman, poate trece și un gal, iar pe unde trece un gal poate trece și o armată de gali. Adică din moment ce eu student FSEGA am putut să intru în clădire fără să fac scandal, ceilalți studenți UBB de ce nu ar fi putut?

Supărarea mare,probabil, este din cauza că doar studenții UBB au putut intra în clădire. Ceea ce mi se pare corect, adică, Universitatea nu este obligată să pună la dispoziția persoanelor juridice de drept privat spațiile sale când acestea din urmă doresc, în cazul de față după ora 8.

Aici intervine însă, un alt factor, unul ce ține stric de cultura noastră, și anume faptul „că unii e răi, iar noi este ăia bunii”. Acest fapt a generat apariția unor fundații și asociații care de facto nu luptă pentru nimic concret, nu au un obiectiv bine definit, nu au  o strategie de acțiune pentru a își atinge scopul pentru care au fost înființate. Mai mult, membrii acestor asociații nu au un scop major în viață, nu au o idee clară asupra carierei lor, iar când sunt puși în față cu realitatea dură a lucrurilor aruncă cu pietre, că doar „noi este aia bunii”

În aceste condiții consider că UBB a procedat corect.