Relatii

20 de ani de casnicie

Dragostea ii arata omului cum ar trebui sa fie. Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti vine sa crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste. (Cehov)
Si stateam culcati pe nisipul cald al Marii Negre , iar tu ai adormit in bratele mele. Am vrut amandoi sa prindem apusul soarelui, sa vedem cum ultimele raze se scurg pe apa limpede si apoi se afunga in adancul marii. Tu nu te simteai foarte bine, asa ca ti-am oferit bratul meu care sa te sustina si sa-ti aline durerea.

Asa ai adormit in bratele mele. In acel moment am simtit ca esti numai a mea, ca eu sunt protectorul tau si toata dragostea, bucuria si multumirea universului se revarsau asupra noastra. Priveam linistit cum oamenii treceau nestingheriti pe langa noi, cum unii dintre ei se uitau la tine, se uitau la noi. Ma intreb daca si-au dat seama ca se uitau la doi oameni indragostiti?

Am pastrat momentul si am admirat cerul, norii, plaja, soarele care se bucura de ultimele clipe de stralucire, am auzit oamenii razand, i-am vazut tinandu-se de mana, am vazut un batran care si-a gasit un vechi prieten…

Si noi, in acest oras necunoscut, nestiuti de nimeni, inconjurati de pasii care se sting si umbrele care dispar o data cu ultimele raze de soare, incercam sa ne integram, sa devenim una cu norii, cu cerul, cu apa, cu soarele…si cred ca am reusit.