Diverse

Obiceiuri funerare la mayasi

Spre deosebire de egiptenii din timpurile faraonice, mayasii nu ne-au lasat scene documentare expresive si insufletite, in care sa fie redata viata lor de zi cu zi. Cu toate acestea, bazandu-se pe observatii arheologice si pe traditii, Eric Thompson a realizat in cartea sa “Marirea si decadenta Civilizatiei Maya” un adevarat reportaj asupra seriei de servicii funerare organizate pentru un sef de trib.

La funeralii veneau in numar mare rude, vecini si demnitari, unii transportati in litiere, facandu-si incet vant cu evantaiele, in timp ce purtatorii corpului defunctului transpirau, fiind acoperiti doar cu o mica panza in jurul soldurilor.

Cei responsabili cu servicii funerare impodobeau decedatul cu toate bijuteriile sale, incaltat cu sandale minutios lucrate si imbracat cu haine cu broderii complicate, pregatite de sclave timp de mai multe luni. Mortul era apoi asezat intr-o lada mare de lemn. Dupa ce lada era coborata, servitorii puneau in groapa bunuri ale defunctului (oglinzi, vase de ceramica, ulcioare, pene colorate, varfuri de lance, fasole, mancaruri din porumb, tesaturi din bumbac), precum si cadouri aduse de sefii vecini.

In continuare, cei care se ocupau de pompe funebre ucideau cainele favorit al defunctului – pentru ca sa-l insoteasca in lunga calatorie -, dupa care erau ucisi sclavii raposatului si cei adusi de sefii vecini, ale caror trupuri erau asezate in groapa. Apoi se construia un altar, unde se depuneau alimente pentru ca spiritele defunctilor sa se poata hrani cu spiritul alimentelor. De cele mai multe ori, raposatul era ingropat in coliba lui – care era parasita imediat de rude – sau aproape de coliba sa.

Obiceiurile care se respectau in cadrul seriei de pompe funebre variau de la o provincie la alta. Astfel, in Yucatan, mortul se incinera, in Chiapas era ingropat in urne mari, iar in Mayapan, unele capete ale stramosilor se pastrau pe un altar familial si primeau ofrande cu ocazia anumitor sarbatori.