Incondeiatul oualor a pastrat un loc special in traditia poporului roman. La prima vedere putem spune ca are o importanta minora sau ca apartine trecutului, insa a ramas vie in diferitele regiuni din Romania si foarte cautata in orasele mari ale tarii.
Unilaterale sunt parerile in ceea ce priveste continutul tematic al motivelor, regulile de compozitie si coloritul.
Dintre procedeele folosite in general in Europa pentru infrumusetarea oualor de Pasti, in Romania s-a folosit si se foloseste cel mai adesea cel al colorarii simple, dar si cel al scrierii cu ceara sau imprimeuri de frunze. In trecut culorile utilizate se obtineau din plante, insa dinn a doua jumatate a secolului XIX au inceput sa fie folositi colorantii chimici.
Vechii coloranti din plante erau in numeroase cazuri aceiasi cu cei folositi pentru vopsit lana. Preferinta pentru colorantii chimici s-a nascut din posibilitatea de a vopsi mai repede si mai mult.
In incondeierea oualor se incepe cu impartirea campurilor ornamentale de-a lungul si de-a latul oului, constituindu-se doua, patru, sase, opt sau chiar mai multe suprafete, cu ajutorul liniilor trasate. Aceste linii cat si primele motive trasate cu ceara incalzita ce se scurge din varful condeiului, acopera unele parti din suprafata alba a oului. Oul este introdus apoi intr-o baie de culoare galbena, dupa care se scoate si se usuca. Acum incepe scrisul altor motive de culoare galbena; apoi se continua cu rosu si, de obicei, se termina cu negru sau alta culoare inchisa. La sfarsit, oul se usuca prin incalzire usoara si se sterg liniile de ceara.
Bogatia de motive, cu un continut in care se reflecta din plin lumea si mediul inconjurator, cu numeroase elemente din viata de toate zilele, asigura acestui gen de arta un autentic caracter popular si totodata realist.
Frecventa pentru motivul solar si stelar este izbitoare. Soarele apare in numeroase reprezentari, ca simbol al primaverii, dragostei de lumina si bucuriei de viata. Aproape la fel de raspandit este si motivul de stea, cu patru sau opt brate.
In categoria motivelor zoomorfe, aflam reprezentate vietati din lumea imediata a creatorilor (pestele, melcul, oaia, cucul, porumbelul). Si aici, unele motive (de exemplu, pestele) fac parte din fondul stravechi al artei poopulare romanesti, intalnite si in alte genuri, cum ar fi ceramica, lemn, metal si os.
Reprezentarile cele mai rare sunt cele antropomorfe. Omul apare in legatura cu ocupatia, fie implicat prin reprezentarea uneltelor sale agricole, fie prin redarea figurii ciobanului ce canta la fluier.
Din ornamentatia oualor incondeiate nu lipsesc nici motivele religioase (de exemplu crucea, scena Invierii), insa ele se afla in minoritate fata de intregul repertoriu motivistic
