Sanatate

Creierul este cel care aduce frica pentru protectie

Imi amintesc ziua in detalii vii. Am fost intr-o excursie de weekend in vizita la prietena mea la acea vreme in Arizona. Ea a decis ca ar trebui sa ne alaturam prietenilor ei pentru a merge la „sarituri de stanci”. Am fost devreme la intalnirile noastre, evident, habar nu avea ca nu-mi plac inaltimile. Deci „stanci” si sarind din ele… Nu, multumesc!

In mod inevitabil, m-am gasit pe marginea unei stanci de 20 de metri, privind spre o panza vasta de apa albastra. Atunci mi-am dat seama daca nu sar, va trebui sa incep drumul rusinii inapoi pe faleza. Aceasta a fost o situatie de pierdere in pierdere pentru mine.

Frica m-a avut. Nu voiam sa sar, dar nu voiam sa arat rau in fata prietenelor mei. Asa ca am sarit si in acel moment imi sfidam creierul si neurochimia.

Creierul nostru este conectat pentru a ne proteja, nu pentru a ne impinge catre obiectivele noastre. Creierul nostru este conectat sa caute orice ar putea fi periculos sau amenintator si sa ne tina cat mai departe de el, folosind frica. Problema nu este ca toate situatiile justifica teama.

Exista o zicala in neurostiinta care spune: „cu cat este mai mare sarma creierului cu atat este mai mare frica”, adica cu cat faci o anumita activitate, cu atat creierul stabileste cablurile pentru a usura acea actiune sau activitate.